Făcătură la tot pasul,
Prea multă disimulare,
De-atâta făţărnicie
Mi-e o silă, de mă doare!
Când văd linguşeli pe faţă
Mă întreb ce-i asta oare?
N-am cuvinte, sunt blocată,
Mi-e o silă, de mă doare!
Uneori din complezenţă
Zâmbesc unii, ce oroare,
Ii privesc, şi sunt mirată,
Mi-e o silă, de mă doare!
Cum pot oare să mimeze
Mă întreb cu-nfiorare?
N-au ruşine, însă mie
Mi-e o silă, de mă doare!
Când e falsă-mbrăţişarea,
Devine dezgustătoare,
Fiindcă nu pot să mă apăr,
Mi-e o silă, de mă doare!
Văd mereu ipocrizia,
Înmulţindu-se sub soare,
Cred că lumea o ia razna,
Mi-e o silă, de mă doare!
Teatru ieftin, măşti căzute,
La inimă dau eroare.
Mă cutremură minciuna,
Mi-e o silă, de mă doare!
Învăţăm să trăim şi cu sila… nu prea avem de ales. Frumoasă poezie!
ApreciazăApreciază
De voie, de nevoie…mergem mai departe, dar cu gust amar, dragă Potecuţo. Asta este viaţa!
ApreciazăApreciază
Daca nu va supara, si mie
” Mi-e o sila de ma doare ” ,
iara cand il vad pe base,
mi-e o SILA si mai mare ……………
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reblogged this on My Blog.
ApreciazăApreciat de 1 persoană